|
Motto : '' Fiecare clipa sufera de trecut si de viitor. Traditia si progresul sunt cei mai mari dusmani ai genului uman.'' Paul Valery
Acest eseu descrie un moment istoric pe care Europa si, implicit, Romania il parcurge. El reliefeaza modul in care Principele Radu, ca Reprezentant Special, ca institutie si simbol, se integreaza acestui timp istoric, fiind expresia unui amestec de romantism si putere, extras din diversitatea ce da continentului nostru amprenta inconfundabila.
Mileniul al treilea nu a inceput la 1 ianuarie 2001. Aceasta data este semnificativa pentru cronologia clasica, si atat. Cel de-al treilea mileniu a inceput la 11 septembrie 2001, pentru ca acest moment tragic din istoria omenirii ne-a aratat cat de mult depindem unii de altii. Tot scepticismul cu privire la globalizare, toate dubiile formulate la adresa existentei ei au fost spulberate, precum geamurile Gemenilor din New York. Acest Big Bang al inceputului de secol si de mileniu a comprimat in el atatea semnificatii incat, poate nici acum, dupa cativa ani de zile, nu reusim sa le aflam intelesul. Am vazut, in acele momente, solidaritate, tristete, iubire, ura, confuzie. Dar, poate mai profund si mai subtil decat orice, am vazut multiplele fete ale idealului, complexitatea icoanei. Am putut vedea cu totii, daca am citit bine, cat suntem de diferiti in intelegerea lumii, cat de mult conteaza idealurile. Si, mai ales, cat de mult conteaza liderii, in lumea de astazi.
Cum arata lumea, in acesti ani? Am putea sa o impartim in trei, fara a folosi, insa, formula Razboiului Rece. Una este lumea inghitita de valorile globalizarii, alta lumea rezistenta la aceste valori si ultima, lumea tangentiala globalizarii.
Romania si-a fixat prioritatile de politica externa si ele se misca, fara indoiala, in aria UE-NATO, iar principalii responsabili la nivelul executiv si legislativ sunt angrenati in implinirea acestor prioritati. Principele Radu, prin instrumentul numit Reprezentantul Special, in cooperare cu institutii care sunt implicate in devenirea durabila a tarii noastre, poate considera spatiile mai putin luate in calcul de matricea politicii noaste externe, identificand tinte prioritare pentru urmatorii ani, putand astfel suplini, in mod fericit, eforturile clasice de reprezentare si de conectare ale tarii noastre.
Cum arata lumea de dupa 11 septembrie si care sunt spatiile geografice cu care societatea romaneasca ar putea coopera, in anii urmatori?
Orientul Mijlociu este, acum, un spatiu agresat din exterior si framantat de luptele interne, in care s-au acumulat tensiuni extreme si frustrari fara precedent, s-au intarit pasiunile, credinta si sentimentul alteritatii. Este un spatiu care respira prin liderii lui, isi ingroapa pe cei morti si inventeaza noi motive de solidaritate. Aceasta parte de lume nu poate fi inteleasa daca modul in care este abordata face aceasta intelegere, din start, imposibila. Resursele sale, convingerile, pasiunile o transforma in cel mai fierbinte punct de pe harta. Punctele ei de referinta sunt cu totul altele decat cele pe care le aduce valul globalizant. Institutia Reprezentantului Special a luat pulsul acestei zone, vizitand tara care ar putea reprezenta un model pentru pacificarea regiunii - Iordania, locul unde regele Hussein si, acum, Abdallah II sunt simboluri ale luciditatii si responsabilitatii, in mijlocul unor conflicte teribile. Calitatea si intensitatea intalnirilor avute cu Seful Statului iordanian, cu Primul Ministru, cu Presedintele Parlamentului sau cu oamenii de afaceri recomanda intarirea cooperarii si incurajarea sectorului privat. Un atu nepretuit il reprezinta cetatenii statelor din Orientul Mijlociu care si-au implinit educatia in tara noastra, in universitatile din Bucuresti, Cluj, Iasi, Targu Mures sau Craiova. Spre exemplu, 10% din membrii Parlamentului iordanian sunt educati in Romania. Prin porti precum Iordania, Liban, Egipt si chiar Irak, Romania poate fi prezenta in regiune, intrand in calculele economice ale zonei, asa cum era reprezentata ea odinioara. Modul in care a fost primit ministrul de externe roman, fiind primul demnitar european care a vizitat Irak-ul dupa transferul puterii executive catre guvernul indigen, confirma nevoia de conectare cu acest spatiu, oportunitatile economice, politice si de prestigiu care se deschid pentru anii care vin.
Pe continentul american, la sudul Statelor Unite, gasim un spatiu latin si dinamic, cu un potential urias, dar si multa saracie. Dupa crizele economice traversate de Brazilia si Argentina, continentul sud-american pare a-si fi gasit echilibrul, in afara luminii reflectoarelor mass-media care ne indica astazi ce merita urmarit si ce nu merita urmarit in sistemul international. Neluand in seama aceasta restrictie justificata, intr-un fel, consideram deosebit de interesant de vazut cum se va dezvolta relatia Spaniei cu America centrala si de Sud, Spania - tara UE si NATO, care este din ce in ce mai preocupata de revigorarea unor legaturi bazate pe traditie, sange, limba si un potential economic deosebit de interesant de speculat pentru deceniile urmatoare. Si pentru tara noastra, latinitatea si legaturile economice trainice din urma cu cateva decenii pot constitui un prim pas in reevaluarea unei relatii care poate aduce beneficii enorme pe termen mediu si lung. Mexicul, Brazilia, Argentina, sau Chile sunt state in care Biroul Reprezentantului Special intentioneaza sa fie prezent, in viitorul apropiat, tocmai pentru a sustine eforturile tarii noastre in valorificarea potentialul latent al relatiilor bilaterale cu aceste state sau cu altele din regiune.
Asia, o lume alerta, conectata, exploziva si supusa deopotriva, pare a fi locul unde preocuparile pentru bunastare se vad conjugate cu eforturile si rezultatele economice puternice. ASEAN nu functioneaza la nivelul potentialului real, dar o face mult mai bine decat in deceniul trecut. Dorinta de pace este reasezata in mod stabil peste un trecut conflictual care a implicat mai toti liderii acestei zone, in decenile trecute. Cresterea economica a acestor tari nu are echivalent nicaieri. Concentrand traditia la sat, dar facand-o productiva, totusi, pentru cerintele lumii globale, asiaticii au sarit timpii intermediari, ridicand metropole si dezvoltand industriile cele mai performante, dupa cele mai bune retete ale occidentalilor aflati in cautare de noi surse de crestere. In fiecare din tarile vizitate de AS Principele Radu - Japonia in mai si India in noiembrie 2003, Thailanda in martie 2004 -, estul european parea cunoscut gazdelor mai degraba prin intermediul Cehiei sau Ungariei. A acorda mai multa atentie spatiului ASEAN inseamna profit, nu doar pentru termen mediu si lung, asa cum am evaluat relatia cu America centrala si de sud, ci si unul imediat, pentru ca aceasata zona creste splendid in ultimul deceniu si este dispusa sa investeasca imediat. Romania trebuie sa valorifice aceasta clipa magica pe care o parcurge, prezentandu-se drept spatiul ideal pentru investitii in proximitatea UE in urmatorii doi ani. Forta exploziva a acestui spatiu este exemplificata de cresterile economice sustinute si spectaculoase ale majoritatii tarilor Asiei de sud-est - China negociaza cu SUA acorduri economice de pe picior de egalitate, India investeste tot mai mult in Europa (indienii au cumparat aproape toata industria siderurgica romaneasca), thailandezii, indonezienii sau malaiezienii fac miliarde de dolari, anual, din turism etc. Intentiile Principelui Radu, ca Reprezentant Special al Romaniei, pentru anii care vin, presupun o prezenta sustinuta si in acesta zona a lumii, tara noastra putand reprezenta, prin relatii privilegiate cu spatiul UE si cel asiatic un punct de contact pretios pentru toti cei implicati in aceasta relatie trilaterala.
Continentul cel mai putin prezent pe lista dialogului politic, care ofera uneori impresia ca nici macar n-a fost descoperit, este Africa. Preocuparea pentru aceasta zona, fie ea politica, economica sau de alta natura este aproape de zero. Este un spatiu preferat mai degraba de National Geographic decat de CNN. In cu totul alte circumstante istorice, Romania ar putea sa-si reia rolul de model pe care l-a jucat in urma cu 25-30 de ani, pentru unele dintre tarile acestui continent. De altfel, acest punct de vedere a fost exprimat de Consilierul politic al Prim-Ministrului canadian, in intalnirea pe care a avut-o cu AS Principele Radu in luna martie 2003, la Ottawa. El si-a exprimat bucuria ca tara noastra a parasit zona gri in care s-a aflat in ultima decada a mileniului trecut si ne-a indemnat sa ne gandim ca multe tari care parcurg momente dificile ne pot lua ca model, asa cum au facut-o in anii '70 ai secolului trecut si ca aceste tari nu sunt parteneri neglijabili. Probabil deceniile urmatoare vor resuscita interesul pentru acest spatiu pitoresc, bogat si neglijat, si Romania trebuie sa fie, inca de pe acum, prezenta in zonele unde traditia relatiilor diplomatice si economice trebuie revitalizata.
America de Nord si spatiul ex-sovietic gazduiesc cele doua mari puteri, rivalele din Razboiul Rece si inca necontestate in mod real de nimeni altcineva pe celelalte continente. Balcanii si zona Marii Negre constituie un alt punct de interes major pentru tara noastra si implicit pentru institutia Reprezentantului Special. Am lasat mentiunea acestor puncte catre finalul turului nostru global, pentru ca, in esenta, toate patru reprezinta o "vecinatate". Balcanii si zona Marii Negre din ratiuni primordial geografice, SUA si Rusia, din ratiuni de putere.
Cu siguranta, continentul care parcurge cele mai intense clipe de schimbari si constiinta de sine este Europa. Am precizat in deschidere ca Romania se concentreaza pe relatia cu Uniunea Europeana, aceasta constituindu-se in principalul obiectiv de politica externa (si nu doar atat) pe care tara noastra il are, pentru urmatorii ani. Vorbind despre Reprezentantul Special si rolul pe care aceasta institutie il poate juca in afara granitelor Europei, nu putem, totusi, decupla contributia pe care institutia noastra o vrea intensificata si in spatiul european, in urmatorii ani. Dupa zeci de contacte oficiale in statele Europei, dupa intalniri la cel mai inalt nivel si momente pretioase petrecute in Europa profunda, consideram necesara o evaluare obiectiva a situatiei reale a procesului de integrare, intrucat, fara a fi eurosceptici, credem ca acesta se afla intr-o situatie delicata.
Daca nu luam in calcul acceptiunea mitologica, prima semnificatie a cuvantului Europa a fost cea geografica. Europa a pulsat ca o inima gigantica timp de sute de ani, si-a depasit limitele sau si le-a redesenat. Dupa cel de al doilea razboi mondial, aceasta pulsatie a adus cel mai mare recul european din istorie. Continentul era slabit, epuizat de razboi si in aceste conditii a inceput, la nivel mondial cea mai spectaculoasa decolonizare cunoscuta de omenire. In acelasi timp, comunismul sovietic a inaintat pana pe Elba, restrangand si mai mult din ceea ce era Europa cu doar cativa ani in urma. Revenindu-si din acest recul, ea a inceput sa creasca si sa integreze tot mai multe spatii care se identifica cu civilizatia a carei generatoare si purtatoare este.
Dar sa vedem ce este Europa, ca civilizatie. A existat o civilizatie europeana in tesutul profund al continentului. Aceasta a traversat feudalitatea, sistemul de state si sistemul national si este caracterizata de catre multi prin cateva linii esentiale: legea/dreptul roman, demnitatea umana, ratiunea discursului. In ciuda acestor linii, Europa a avut parte de nenumarate momente in care a fost dominata de arbitrariu, a nascut rasismul - impotriva demnitatii umane, s-a bucurat de reverie romantica - contrapusa ratiunii discursului. Tocmai de aceea, ce putem vedea in Europa ca civilizatie este diversitatea impinsa intr-un punct necunoscut restului lumii, diversitatea si contradictiile inerente, care sunt singura trasatura comuna pentru toate natiunile sale. Unitatea noastra de civilizatie este ceva indefinibil dar a fost mereu acolo.
Ideea de unitate europeana a fost si ea prezenta mai tot timpul in istoria continentului. Intotdeauna noi, europenii, am considerat Europa ca fiind spatiul comunitatii superioare. Acest vis european vechi de mai multe secole, a stimulat diverse tipuri de unitate - unitatea in numele unui principiu, unitatea in diversitate, unitatea prin forta sau unitatea prin acord reciproc.
Un moment creator la nivelul continentului a avut intotdeauna nevoie de cel putin trei puncte de sprijin - circumstante istorice care sa il favorizeze, liderii creatori care sa-l stimuleze si o un corp social permeabil, care sa inteleaga si sa sustina ideile liderilor. Constructia Europei unite reprezinta un proces pe care continental nostrum il formuleaza si reformuleaza de secole. Esenta initiala a procesului integrarii europene in forma actuala poate fi redusa la doua idei simple : supranationalitatea si realitatile economice concrete. Proiectul European, ai carui contemporani suntem, se doreste a implini o adevarata unitate europeana, bazata pe aspiratii democratice, economice, de securitate si de civilizatie comune. Este o a doua renastere europeana, care nu plaseaza in centrul lumii omul, ci cetateanul european, identitatea si drepturile acestuia.
Michelangelo oferea doua definitii remarcabile sculpturii si picturii. El spunea ca sculptura este ceea ce se face per forza di levare (prin puterea de a indeparta) iar pictura, aceea care se realizeaza per via di porre (prin ceea ce se adauga). In opinia marelui artist, produsul final asteapta in blocul de stanca pana cand sculptorul reuseste sa indeparteze tot ceea ce este de prisos, iar pentru a obtine un tablou reusit, trebuie adaugat, cu masura si finete cate ceva pentru a implini opera.
Consideram ca Europa pe care incercam sa o modelam in ultimele decenii combina cele doua procedee sugerate de marele artist. Uniunea Europeana de astazi a trecut de la sase la noua state, la cincisprezece si apoi la douazeci si cinci de membri, a adunat numeroase institutii, a consumat energii, a exersat cooperarea, a depasit numeroase probleme si a intrat in mileniul al treilea cu o moneda unica, pregatita sa isi incheie un nou ciclu probabil la finele primului deceniu al acestui secol.
Nivelul ridicat de viata la care au ajuns statele din vest se datoreaza sistemului democratic performant, determinarii europenilor din deceniile anterioare, dorintei de a depasi problemele conflictelor intereuropene. Din pacate, la un anumit moment al dezvoltarii, natiunile pierd din suplete, se inchisteaza, traiesc o obezitate adusa de bunastare, si aceasta realitate trista se traduce de cele mai multe ori, astazi, in euroscepticism.
Totodata, din punct de vedere institutional, Europa pare a fi supraincarcata. Dar aceasta multitudine de institutii este reprezentarea temerilor ca nu cumva lucrarea europeana sa sufere un colaps. Este surplusul care va fi inlaturat cand un Michelangelo politic al continentului va implini capodopera, dandu-i suplete si profunzime.
De multe ori, se pare ca deciziile se iau peste dorintele popoarelor, ca cetatenii Europei sunt neglijati adesea in decizii care ii privesc direct. Insa, dintotdeauna liderii au actionat astfel, fiindca cetatenii Europei au probleme pe termen scurt, iar decidentii au imaginea pe termen mediu si lung, hotarand in numele comunitatii superioare. Cetatenii i-au sanctionat pentru acesata ruptura prin absenteism si sunt in asteptarea Liderului care sa ii re-motiveze; decidentii merg mai departe, si ei, in asteptarea Liderului care sa explice actiunile lor, sa le faca intelese si dorite. Tocmai pentru ca oamenii sunt reticenti la schimbare si nu sunt deloc inclinati sa impartaseasca din bunastarea lor, ei trebuie stimulati inspre forma supla a bunastarii, pe care deocamdata nu o inteleg.
In Europa secolului XXI competitiile sportive au inlocuit razboaiele si pasiunile lumii globale, elementele globale de civilizatie au estompat excesele. Pacea a fost adusa pe continentul nostru prin limitare (dezarmare, stabilitate juridica, schimbari pasnice, institutii internationale), transformare (de la stat-natiune la comunitate de state) si prin acomodare (diplomatie multilaterala). Integrarea insa NU a fost, inca, realizata.
Pentru ca integrarii nu i se opun doar euroscepticii. Integrarea, in forma in care este ea incercata in ultimii 50 de ani, are handicapul tineretii in fata statului. Avantajele statului, care impiedica integrarea, sunt cateva secole in care si-a invatat cetatenii ca trebuie sa-i ofere o loialitate superioara, care este inaintea oricarei loialitati catre vreo parte a intregului, ca el le ofera siguranta, avand monopolul violentei pe teritoriul pe care il controleaza, ca justitia domina, ca nu este separat de societate, ci este creat de societate si prospera si decade, tot asa cum societatea din care apare prospera sau decade.
Epocile interesante in istoria continentului au fost mai intotdeauna cele enigmatice, care nu au permis deloc ragazul, prosperitatea, continuitatea, securitatea. Poate pentru prima data, un moment de acest gen este parcurs de continentul nostru, fara a prezenta simptomele grave ale tensiunilor dintre natiuni pe care toate momentele similare anterioare le-au prezentat. In ciuda limitelor procesului de integrare, in ciuda criticilor fondate pe care cetateanul de rand le aduce, Europa, si odata cu ea si tara noastra, traiesc o clipa istorica sublima si ea nu trebuie compromisa cu nici un chip.
Liderii Europei, adeseori, nu reusesc sa insufle popoarelor lor impulsul de a merge mai departe cu incredere, dar exista momente si institutii care arata ca idealismul nu a murit pe continent. Ceremonia de la Madrid, prilejuita de casatoria Principelui Felipe, ne-a ajutat sa intelegem, pe cei care am vrut sa o facem, o unitate in simboluri, deasupra zbaterilor cotidiene. In timp ce umbra terorismului, cazuta peste capitala Spaniei, a obligat organizatorii sa mobilizeze peste 15 mii de soldati, jandarmi si politisti, pe CNN, spatiu exclusiv al realpolitik-ului, puteam vedea, dupa multi ani, candoarea unor copilasi ce se impiedecau in ghirlande, pe treptele catedralei. Sub cupola catedralei s-au reunit, intr-un moment istoric, simboluri care au schimbat lumea intreaga, sau partea lor de lume - Nelson Mandela, Juan Carlos, Vaclav Havel, Regina Rania sau Regele Mihai.
Ceea ce Principele Radu face pentru Romania in ultimele 22 de luni, este ceea ce Liderul european ar trebui sa faca la scara mai mare - sa reprezinte si sa integreze.
In aproape doi ani de existenta, Reprezentantul Special a derulat o activitate sustinuta, care a insemnat peste 1300 de angajamente publice, in tara si in strainatate.
Numeroase intalniri intre cele peste 1300 au fost memorabile. Vom mentiona doar cateva, definitorii pentru menirea si impactul institutiei reprezentate de Principele Radu.
Presedintele senatului luxemburghez, o persoana care a parcurs in ultimii 50 de ani intreg procesul integrarii, a ramas un om deschis la ideile noi care pot depasi monotonia continentului si a aratat ca Reprezentantul Special, care are in el Regalitate si Republica, este un exemplu fericit, in acest sens. "In anii '50, intr-o saracie lucie, populatia arunca cu rosii si oua in cei care promovau ideile Uniunii Europene, in Luxemburg. Se credea ca se va pierde identitatea si limba; acum avem euro si este un succes. In urma cu 40 de ani, moneda unica era considerata o utopie. Cred in Europa si cred in ideile noi!" a spus acesta, la intalnirea cu Principele Radu din ianuarie 2003.
Tot la Luxemburg, Presedintele Publicatiilor Comunitatilor Europene, irlandez de origine, spunea intre altele : "Prin institutii ca aceasta pe care Alteta Voastra o reprezentati, Romania participa la aprofundarea ideii europene. Europa nu se face la Bruxelles, ci in fiecare tara a continentului". A fost pentru prima data cand reprezentantul unei institutii care este implicata total in efortul tehnocrat si birocratic al constructiei europene a facut trimitere la Europa profunda.
Europa pe care am gasit-o, intr-o forma ingenua, in prima vizita in Franta a Principelui Radu, in calitate de Reprezentant Special: Dupa o prezenta de cateva zile la Paris, Alteta Sa s-a aflat pentru doua zile in provincia Aquitane. Distanta de la modul de intelegere a Europei de la Paris si a celui din Comunitatea Comunelor a acestei regiuni este imensa. Ascultand stirile impersonale pe care mass-media le transmite in coltul lor de lume, acesti oameni nu pot fi decat eurosceptici. Insa prezenta vie in randul lor, dialogul si explicatiile umane si logice pe care cineva din afara spatiului UE le-a avut cu ei a spart pojghita indiferentei si a euro-lehamitei. A doua zi, steagul Romaniei era ridicat in fiecare primarie din cele 12 comune ale Comunitatii aquitane, toti primarii erau bucurosi sa primeasca oameni dintr-un spatiu refuzat din start in urma cu doar 24 de ore.
Atat in prezenta Principelui Radu in tara cat si in strainatate, obiectivele militare sunt tot timpul un punct important pentru ca schema vizitei sa fie completa. Desi nu ne-am fi putut astepta la observatii filosofice memorabile din partea unor oameni obisnuiti cu rigorile vietii cazone, acestea au aparut, in cateva cazuri. Ministrul Apararii din Letonia a definit misiunea Principelui Radu o combinatie de romantism si putere in slujba Romaniei, si tot intr-o tara baltica, Lituania, ministrul apararii a numit pozitia institutionala in care se afla Principele - un dar al sortii "a gift of the faith".
Judecand in termeni de castig de capital, un om politic roman, aflat acum in opozitie, a spus ca Reprezentantul Special al Romaniei este un soi de miere politica si ca oricine ar fi la putere o poate folosi ca pe un atu, in orice moment.
Pentru a plusa cu exemplele ce au o nota comica, il mentionam si pe urmatorul: la cateva saptamani dupa incheierea vizitei Reprezentantului Special intr-o tara europeana, ambasadorul Romaniei suna la Biroul Principelui si ii spune consilierului : "Domnule consilier, astazi mi s-a intamplat un lucru extraordinar. Prim-Ministrul (tarii respective, n.n.) m-a oprit pe culoarele Guvernului si mi-a multumit pentru organizarea vizitei Altetei Sale, subliniind ce institutie exceptionala a putut inventa Romania! Acesta nici nu stia cine sunt, inainte de vizita Altetei Sale..."
Prezenta Principelui Radu in afara tarii nu este singura care starneste reactii de prietenie, surprindere sau admiratie. In tara, Principele Radu a vizitat in mod frecvent colegii si licee, alegand in mod deliberat mediul preuniversitar cu precadere, datorita deschiderii totale pe care o au tinerii adolescenti fata de societate, al acuratetii cu care sanctioneaza sau apreciaza persoanele publice din lumea ce-i inconjoara. Dupa vizita Principelui in colegiile lor, multi elevi au ales sa isi transmita in scris gandurile catre noi.
Am ales un fragment din scrisoarea unei eleve de colegiu din Ramnicu Valcea : " Jos palaria! In fata oamenilor ma inclin. E bine ca inca mai pot spune asta sau, mai bine zis, ca am cui s-o spun. Si nu va fac un compliment gratuit, fiindca intr-o societate de lingusitori, inca unul ar fi prea mult, ci va vorbesc din punctul de vedere al unei tinere care, pentru prima data, ascultand un discurs pe tema politica, a avut sentimentul ca faimosul Catavencu, a murit. In sfarsit, o stare de bucurie m-a cuprins in momentul in care mi-am dat seama ca, oricat de subiectiva as fi, nu va pot integra in caruselul mastilor demagogice romanesti. Si astfel, mi-am zis ca statul acesta mai are un viitor. Vreau sa cred ca tara asta mai are o sansa si vreau s-o ajut sa profite de ea, pentru ca a ramane la stadiul de intrebari retorice si crezaminte patriotice, nu ajuta la nimic. " (Georgiana Voicu, Colegiul National "Alexandru Lahovari", Rm Valcea, clasa a XI-a E) .
In toate intalnirile cu tinerii acestei tari, dilema a pleca din - a sta in tara a fost un subiect predilect. Acest lucru ne-a intarit convingerea ca autoritatea viitorilor lideri va fi diminuata de faptul ca tinerii nu prezinta loialitate fata de un regim care nu le ofera slujbe bine platite, calitate a vietii si speranta pentru destinul personal.
In tara noastra, primii 14 ani dupa caderea comunismului pot fi considerati copilaria democratiei. Au fost facute toate greselile posibile, le-am trecut prin toate experientele prin care nu ar fi trebuit sa trecem. Dar, cu toate greselile si sincopele, beneficiind de o situatie internationala favorabila si de o stabilitate interna castigata dupa anul 2000, Romania este membru NATO si incheie negocierile pentru aderare la Uniunea Europeana, la finalul lui 2004.
Acum Romania are frontiera directa cu Uniunea Europeana. Si nu este vorba despre gardurile ambasadelor si misiunilor diplomatice ale tarii noastre in tarile Uniunii, ci de cateva sute de kilometri in vestul tarii, granita cu Ungaria. Cea mai complexa extindere din istoria UE a adus in prim plan o serie de intrebari, atat pentru membrii ei si pentru cei care sunt aproape de acest statut, dar si pentru alte state indepartate geografic, care nu il vor avea niciodata.
Integrarea noastra in Europa nu este doar o negociere, ea nu are loc numai intre Bruxelles, Strasbourg si Bucuresti. Cresterea natiunii romane in viitoarea Europa unita depinde si de modul in care elitele noastre pot sa revitalize spiritul Europei in viata romaneasca. Aceasta inseamna ca trebuie sa cultivam dialogul, toleranta, argumentele pertinente, eficienta, politetea. Trebuie sa plantam din nou in solul fertil al tarii noastre aceste seminte ale progresului. Cu fiecare prezenta a Principelui Radu in interiorul tarii, institutia noastra incearca sa revitalizeze aceste valori ce exprima profilul de civilizatie al unui popor.
Intelighentia romana, educata odata la Paris, Berlin sau Viena are acum posibilitatea istorica sa se redescopere si sa produca un ferment european care sa emane, de data aceasta, de la Bucuresti. Momentul european pe care il traversam nu trebuie ratat. Acum cand statele puternice din Europa se intreba cum va arata continentul nostru, Romania nu trebuie sa fie un semn de intrebare in plus. Tara noastra trebuie sa reprezinte o certitudine, un castig, o surpriza placuta pentru intreaga familie europeana.
Numim clipa cea repede momentul istoric pe care il simtim inca de acum in aer si care va incepe cu adevarat din 2005. Clipa cea repede este adolescenta democratiei romanesti. Perioada in care comportamentul politic si economic, influentele bune sau rele, vor afecta cel mai mult tara si viitorul ei. Performanta si responsabilitatea, conectarea cu restul lumii, plurivalenta optiunilor, stabilitatea si prosperitatea interna sunt detaliile care vor ajuta Romania si nu doar integrarea europeana de jure. Institutia Reprezentantului Special participa la acest efort esential pentru prezentul si viitorul tarii noastre, pentru ca "... e pacat sa se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat".
|