Democratie si Regalitate
Motto:
"Paradisul nu era suportabil, altfel primul om s-ar fi obisnuit cu el ; nici aceasta lume nu este, de vreme ce se regreta paradisul sau se spera la un altul."
Emil Cioran
Au mai ramas mai putin de 400 de zile pana cand Romania devine membru efectiv al Uniunii Europene. Cred ca exista deja instalate in Bucuresti si in alte locuri in tara ceasuri electronice care masoara secunda cu secunda timpul pe care il mai avem in calitatea noastra de semnatari ai Tratatului de aderare, dar nu inca pe deplin membri UE. Ceasurile de acest tip au facut epoca in ultimul deceniu al mileniului al doilea, simbolurile din spatele licaritului lor precis ascunzand asteptari, intrebari si incertitudini.
Cu trei ani inainte, pe turnul Eiffel un astfel de ceas anunta Parisul si zecile de milioane de vizitatori ai sai, cate zile au mai ramas pana la 1 ianuarie 2000. Se vor virusa toate calculatoarele cu Y2K? Va veni sfarsitul lumii? Vom intra intr-o noua era a politicii mondiale? Au fost doar cateva dintre intrebarile pe care ceasul le ascundea. Pe cealalta parte a globului, chinezii isi reglau si ei ceasurile. Si nu numai pe ale lor. Hong Kong - ul a fost impanzit de ceasuri, ecrane electronice care ii anuntau pe cetatenii metropolei cat a mai ramas pana cand vor fi preluati de Republica Populara Chineza. In spatele ceasurilor si a cinismului acestui gest, fiecare se inteba cum se va modifica viata lui dupa acest moment.
In esenta, ceasurile "integratoare" ale Romaniei nu difera de cele turistice franceze sau cele cinice chinezesti. Este vorba tot despre asteptari, intrebari si incertitudini. Proba pe care romanii vor fi nevoiti sa o treaca pentru a deveni o natie relevanta pentru continentul nostru unificat, este accea de a raspunde asteptarilor si intrebarilor si de a clarifica pentru ei insisi si intregul continent incertitutdinile care inca sunt prezente in numeroase aspecte ale vietii noastre in aceasta parte de Europa. In septembrie 2002, romanii au mai instalat un ceas integrator, in forma celei mai personalizate institutii romanesti din acest inceput de veac. Fara a cunoaste contributia ei sau relevanta pe care aceasta o va avea in reprezentarea intereselor majore romanesti in afara granitelor sau eforturile interne pe care aceasta le va face pentru deschiderea comunitatilor romanesti, ei au mizat pe un membru al Familiei Regale romane, Principele Radu.
Orice institutie, publica sau privata, care functioneaza in societate in acest timp istoric trebuie sa se evalueze periodic si sa clarifice tuturor celor care sunt martori ai actiunilor ei, cateva lucruri - care ii este rolul, care ii sunt scopurile, parghiiile pe care le foloseste, utilitatea demersurilor ei, cat este de adaptata si consonanta cu realitatea timpului parcurs.
Din aceste motive, in fiecare an, Biroul Reprezentantului Special a incercat sa comprime intr-un scurt eseu momentele cele mai importante ale evolutiei institutiei, reactiile pe care aceasta le-a stimulat, realizarile ei, importanta actiunilor in slujba Romaniei. In mod normal, aprecierile pe care le facem despre evolutiile internationale, rolul Romaniei, contributia Reprezentantului Special in plan intern si extern in slujba tarii noastre, sunt subiective. Un eseu nu poate fi altcumva, dar cifrele si efectele pozitive ale activitatii Altetei Sale Principelui Radu, conjugate cu cele ale tuturor membrilor Familiei Regale nu pot sa se mai cantoneze in subiectivism. Vorbim despre 2000 de angajamente oficiale, publice sau de lucru incepand din septembrie 2002 pana acum din care 700 doar in anul 2005, facute in numele tarii noastre. De la nivelul sefilor de Stat si de guvern de pe patru continente, care cred in puterea politica si simbolica, pana la nivelul copiilor de gradinita de la Sherwood din Marea Britanie, care cred in dezvoltarea durabila si o reprezinta mai bine decat acesti sefi de State sau guvern. Institutia Reprezentantului Special al Guvernului s-a nascut ca un experiment si s-a implinit in mai putin de patru ani de zile ca un medicament. Beneficiind de calitatea regala initiala, dublata de profesionalismul si meritele personale necesare unei atari misiuni, avand sustinerea a doua guverne consecutive, acest medicament se administreaza local, regional, european si global pentru rani deschise si vicii ascunse lasate de o jumatate de secol de izolare si comunism.
Ceea ce ne asteapta dupa 1 ianuarie 2007 a fost explicat in 35 vizite in judete, a fost discutat cu oamenii din toata tara in 25 de conferinte, 20 intalniri cu ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, 16 intalniri cu militarii romani, 9 intalniri in universitati, 11 intalniri economice de amploare, 25 conferinte, aproape 30 de emisiuni TV sau in cele 16 vizite in licee. Numeroase voci in spatiul public romanesc au folosit ideea integrarii europene, sublinindu-i mai mult laturile pozitive, constiente fiind ca romanii sunt 85% in favoarea ideii, avand parca o teama de adevarul din partea goala a paharului. Noi am vrea sa facem cateva precizari care sa ofere imaginea echilibrata asupra a ceea ce ne va astepta odata integrati. Numeroase lucruri bune, cum ar fi:
- posibilitatea atingerii prosperitatii, daca se va sti gestiona asa cum trebuie conditia de membru UE - dam exemplul Irlandei, care este acum numarul 2 in UE , ca stadiu de viata, dupa Luxemburg;
- schimbarea treptata dar sigura a mentalitatii, o boala de care ne plangem de 15 ani, intarirea spiritului civic si a societatii civile ;
- imbunatatirea semnificativa a infrastructurii - accesul la fonduri structurale substantiale ( fonduri destinate reducerii decalajelor de dezvoltare dintre regiunile europene, care sunt estimate la peste 20 miliarde de euro in urmatorii sapte ani de zile )
- posibilitatea actiunii politice directe, trecerea din banca la catedra, in forurile europene - Parlament, Comisie, Consilii si cu o considerabila greutate, fiind plasati in primele 10 locuri, probabil pe locul 7 ca reprezentare in intitutiile europene ;
- apartenenta la cea mai dezvoltata structura suprastatala, unificatoare, mondiala ;
- salarii mai bune, stabilitate economica, economie de piata adevarata, echilibrare democratica a puterilor in stat, preocupare crescanda pentru ecologie si dezvoltare durabila.
Multi spun ca trebuie sa ne asumam costurile integrarii, a devenit chiar o moda sa spui acest lucru si sa pari interesant, dar hai sa enumeram cateva, pentru ca nimeni n-o face, desi toti le cunosc...:
- socul macroeconomic, de sistem - diminuarea treptata a aproximarilor economice si a practicilor semi-legale, necesitatea inlocuirii lui "ne descurcam" cu "actionam conform cu";
- pierderea a numeroase locuri de munca, pe termen scurt, datorata migratiei industriei loan - ului catre est si sud-est ;
- cresteri de preturi pana in 2007 si imediat dupa ;
- disparitia a mii de intreprinderi mici si mijlocii, moartea a numeroase afaceri marunte, deci, din nou somaj pe termen scurt, datorat imposibilitatii rezistentei la concurenta europeana si la aceea cu marile corporatii care se vor instala accelerat in tara noastra in urmatorii ani ;
- domeniului agricol va fi afectat - constrangeri asupra productiilor agricole ale indivizilor si asociatilor dar si asupra marilor producatori ;
- riscul migratiei industriilor poluante inspre tara noastra ( produse chimice, ciment ) si incapacitatea gestionarii reziduurior.
Cu sigranta putem adauga multe plusuri si minusuri - unele dintre ele le vom relua in text - dar putem lua aceasta enumerere ca un extras din subiectele abordate de Principele Radu cu elevii din Colegiile Nationale vizitate, elevi care au dovedit ca ne putem astepta in zece-cinsprezece ani la multe lucruri bune din partea lor, cei care vor fi in curand responsabili de destinul acestei tari. La Ploiesti, Constanta, Targoviste, Calarasi, Resita, Targu-Jiu, Galati, Craiova, Cluj-Napoca, Satu-Mare, Baia-Mare, Iasi, Botosani, Piatra-Neamt si Bacau am vazut o alta fata a invatamantului romanesc decat aceea a batailor in clasa, a drogurilor si a elevilor lovind cu pumnul in tabla. Latinii spuneau ca interesul de a invata creste cand ai un exemplu deosebit ( proficit exemplo tanto cauela docendi ). Si asa cum noi am invatat care le sunt intrebarile, grijile si asteptarile si incertitudinile, suntem convinsi ca prezenta constanta a Principelui Radu in randul tinerilor genereaza un alt fel de comportament si participa la dezvoltarea durabila a tarii noastre prin oamenii pe care ii crestem in scoli, licee si facultati. Excesele si derapajele care apar in mod sporadic in unele zone sociale sunt pe deplin justificate de timpul pe care societatea romaneasca il parcurge, foarte alert si de multe ori superficial, impus de valul globalizant al acestui inceput de mileniu.
Nu stim daca ciclurile majore ale istoriei umanitatii sunt milenare sau daca frecventa cu care ele se repeta are o anumita constanta sau logica, dar inceputul secolului XXI, Evul Mediu European, Roma sau Grecia antica prezinta similitudini. Aceste asemanari istorice nu pot fi, in mod firesc, legate de stadiul evolutiei sociale ci se revitalizeaza, revin si se impun intr-un loc comun al lor - lumea ideilor.
Anul 2000 si anul 1000, separati de un mileniu de evolutie, si punctand realitati sociale discrepante - in aceasta Lume a ideilor, privita cu ochii larg deschisi - prezinta asemanari substantiale." (...) Privirea poate fi afectata in doua feluri si de doua cauze opuse : prin trecerea de la lumina la obscuritate si de la obscuritate la lumina", scria Platon in mitul care descria limitele adaptarii umane si ciocnirea viziunii cu lipsa de viziune.
Evul mediu, numit si Evul Intunecat, a fost un fel de perioada de gestatie a progresului umanitatii, intinsa pe mai multe sute de ani. Anul 1000 era asteptat - de catre unii predicatori - a consfinti sfarsitul lumii, iar de altii pentru a descatusa energiile latente ale omenirii, punerea lor in slujba evolutiei. Marea Schisma crestina intre ortodocsi si catolici, disolutia centrelor europene de putere, invaziile migratorilor au marcat adanc procesul evolutiv european impunand limite si constrangeri atat la nivelul societatii cat si al indivizilor straluciti produsi de omenire. Renasterea nu a marcat uniform continentul European, dar a venit ca o binecuvantare si secolele care au urmat au adus omenirea pe o cale ascendenta, revitalizand spiritul, stiintele, politicul, artele.
La anul 2000, omenirea traieste aparent o perioada total opusa dar, in mod paradoxal, profund asemanatoare cu cea parcursa acum o mie de ani. Globalizarea aduce cu ea noul medievalism. Informatia mileniului al treilea si lipsa de informatie a inceputului de mileniu doi au ca finalitate acelasi tip de efecte. Daca acum o mie de ani stagnarea si lipsa de viziune se datorau limitelor si inchistarii sociale, astazi informatia ne asalteaza, este prezenta in toate formele in jurul nostru, in viata noastra, iar acest fapt induce fiecarui individ in parte si societatii in ansamblu o senzatie de orbire datorata valului de superficialitate.
Anul 2000 ne arata o lume total schimbata in finisajele sale sociale, statale si de civilizatie, dar deloc modificata in substanta ei. De ce spunem asta? Pentru ca Marea Schisma, acum, dupa 1000 de ani , o regasim pulverizata in mii de Mici Schisme, fie ca ele se refera la diferentele dintre religii, grupuri etnice sau rasiale, nivele de calitate a vietii, viziuni asupra prezentului sau viitorului omenirii, lupte intre puterea hard sau efectiva si cea soft, sau simbolica. O lume accelerata, s-ar plictisi sa aiba de gestionat o singura criza, o singura disputa majora, de aceea anul 2000 a complicat aria preocuparilor omenirii.
Disolutia puterilor o regasim foarte clar exprimata in peisajul mondial. Mai intai, mai-marii Europei - Franta, Marea Britanie si Germania si-au trait gloria si declinul, hotarandu-se sa se puna intr-un final impreuna intr-un proiect departe de a fi consolidat inca - Uniunea Europeana. Apoi URSS a cedat in lupta bipolara care a inghetat omenirea timp de o jumatate de secol. Acum, hegemonul sistemului, Statele Unite, este lovit de migratorii anului 2000 - teroristii.
In tot acest iures mondial, fiecare stat, indiferent de marimea sau potentialul sau, este aproape obligat sa se afirme permanent, sa-si sublinieze principiile, atuurile, sa fie prezent in locurile unde conteaza sa ii fie rostit numele. Daca in 2005, ca stat nu faci acest lucru, si ramai in letargie sperand ca cineva isi va aduce aminte de tine, e ca si cum te-ai arunca de pe planeta, ai fi sters de pe harta, trecut la " unknown territories ". La fel ca in anii anteriori, si in acest an Reprezentantul Special al Guvernului Romaniei, Principele Radu a purtat numele tarii noastre in locuri prestigioase pentru lumea ideilor, sustinand 19 conferinte in capitalele lumii, intre care amintim - Universitatea Nationala de Aparare din Washington, Institutul Francez de Relatii Internationale de la Paris, Londra, Ankara, Rabat, Baku, Ljubljana sau Chisinau, in reuniuni internationale sau in cercuri restranse ale unor think-tank-uri cu mare putere de influenta.
Anul acesta a adus 23 vizite ale Principelui Radu pe 4 continente, 6 intalniri cu sefi de Stat si Guvern, 2 intalniri cu lideri de Parlamente, 17 intalniri cu ministri din Guvernele tarilor vizitate, numeroase intalniri economice, intalniri cu autoritatile locale, cu Camere de Comert, cu mass-media, cu oamenii de afaceri, cu societatea civila, universitati, licee sau unitati militare. Pentru Familia Regala romana 2005 a fost si un an al unor mari gesturi simbolice, implinite in locuri inspre care isi atintea privirea intreaga omenire - Vatican- spatiul ecumenismului mondial la moartea Papei Ioan Paul al Doilea ; Moscova - poarta de iesire a Romaniei si a intregii Europe din razboi acum 60 de ani sau Luxemburg, poarta de intrare in Uniunea Europeana pentru tara noastra. Regele Mihai, insotit de Regina Ana si de Altetele Lor a fost prezent in toate aceste momente incarcate de simboluri - la Vatican pentru a-l conduce pe ultimul drum pe cel mai iubit suveran Pontif, la Moscova pentru a fi decorat de Presedintele Putin, ca singurul sef de stat de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, inca in viata, sau la Luxemburg, onorand invitatia Marelui Duce Henri la funeraliile mamei sale, in capitala unde, dupa doar trei luni de zile, Romania semna Tratatul de aderare la Uniunea Europeana. Dar poate cel mai profund gest de respect fata de poporul roman si armata sa a fost drumul parcurs de Familia Regala, de la Savarsin la Praga, pe urmele zecilor de mii de soldati romani cazuti acum 60 de ani pentru eliberarea Europei de sub nazism. Acest pelerinaj, presarat cu intalniri la cel mai inalt nivel a fost o initiativa a Principelui Radu, implinita cu sprijinul ambasadelor noastre de la Praga si Bratislava, a Ministerului de Externe si al Ministerului Apararii Nationale.
Anul 2005 a adus si prima vizita in Statele Unite a Principelui Radu in caliate de Reprezentant Special, conferinta sustinuta la NDU ( National Defence University ) fiind o buna oportunitate de a prezenta inaltilor ofiteri americani cateva opinii indraznete cu privire la discrepantele dintre Statele Unite si Europa, atat de mult exagerate in ultimii ani. Principele a aratat ca "atitudinile diferite de pe cele doua parti ale Atlanticului, incadrate intr-o ipotetica " rama a democratiei " nu fac decat sa deseneze un tablou geopolitic similar cu disputele politice interne ale oricarei democratii liberale, luate ca exemplu. Mai simplu spus, nu exista nici o prapastie intre abordarea europeana si americana a puterii, este vorba despre o disputa gen " putere-opozitie " exportata la nivelul sistemului international in principal prin mijloace media, linia de demarcatie fiind cam aceeasi ca intre cei care guverneaza (SUA) si cei care cenzureaza excesele guvernantilor (Europa). Alternanta la puterea globala nu se produce in istorie odata la patru ani, dar ea exista de secole si creeaza frustrari celor care trec in "opozitie". Impartirea Noua-Vechea Europa este o modalitate a puterii de a diviza opozitia. Mai ales ca Noua Europa nu a cunoscut niciodata gustul puterii globale". Astfel, a fost pus in discutie, intr-unul dintre cele mai importante centre de decizie la nivel mondial subiectul luptei pentru putere si influenta, din perspectiva unui stat, Romania, proaspat membru al comunitatii euro-atlantice.
De ce ne intereseaza acest subiect care pare apanajul super-puterilor? Pentru ca marile dispute care se dau in lumea ideilor afecteaza si vor afecta spatiul European si tara noastra in mod direct, pe drumul catre prosperitate si integrare europeana profunda pe care pasim. Care este de fapt sensul luptei pentru putere si influenta - este ea doar implinirea menirii unor fiinte umane sau are urmari mai generoase, in planul unor progrese ale umanitatii sau satisfacerii nevoilor diversificate ale speciei, ale grupului extins?
Victoria cvasi-totala pe glob a democratiilor liberale a adus cu ea o reteta societala in care principalele elemente sunt libertatea, democratia, securitatea si prosperitatea, partenere de drum intr-un sistem care nu este perfect, dar care este considerat raul cel mai mic al stadiului de dezvoltare al societatii umane pe care-l traversam. Cautarea prosperitatii nu este insa strict legata de democratia liberala - China dovedeste ca prosperitatea si un anume tip de comunism pot coexista. Emiratele Arabe, Iordania sau Marocul sustin cu mandrie ca monarhia si islamul nu numai coexista cu moderniatea, dar o pot duce la un nivel de invidiat chiar si pentru cele mai dezvoltate democratii ! Institutii nedemocratice se bucura de cea mai mare incredere in tarile-campion ale democratiei.
Am mentionat Emiratele in insiruirea de mai sus, pentru ca avem in minte un exemplu de leadership nedemocratic care a produs doar efecte benefice subiectilor carora li se adresa. Seicul Zayed Al Nahyan al Emiratului Abu Dhabi, a fost un lider care nu se inscrie in standardele obisnuite, chiar minimale, ale democratiei. Acest lider, care ar primi, in mod normal, lectii de democratie de la multe tari si sisteme, a dat fiecarui cetatean al natiunii lui o viata decenta, demnitate, viitor, scoli, institutii de cercetare, a adus turism, a creat servicii, a dezvoltat comert, industrie, agricultura, a creat un sistem modern de securitate si aparare, a dotat mass-media cu cea mai sofisticata tehnologie, a inverzit coline de nisip, a irigat desertul si, mai cu seama, "a construit."
La fel ca in cazul Emiratelor, liderul, individul inspirat, poate ajuta uneori comunitatea si societatea lui mai mult decat institutiile pe care le reprezinta. Sa privim la drumul spectaculos al unor lideri ca Papa Ioan Paul al II-lea, Lech Wallesa, Mihail Gorbaciov, Vaclav Havel, Nelson Mandela si altii. Mai toti provin dintr-o parte a lumii care e tratata precum un elev, de aproape doua sute de ani incoace. Produse ale unor sisteme viciate sau ridicati din spatii geografice potrivnice ori marginalizate, cei ai caror nume le-am amintit mai sus s-au putut baza mai putin sau deloc pe sistem, pe institutii. Ei au fost nevoiti sa reformuleze cadrele stramte din care s-au ridicat si fiecare din ei, luati in parte, au facut pentru tara lor mai mult decat a facut institutia pe care o reprezentau. Mai mult, ei insisi, prin viziunea lor, prin curajul lor de a schimba mentalitati si de a sparge bariere, au transformat propriile lor institutii. Dupa fiecare dintre ei, societatea lor, tara lor, nu a mai fost aceeasi ca inainte.
In contrast, lumea vest-europeana, a primelor state UE, a avut in ultimele decenii institutii remarcabil de stabile, conduse adesea de personalitati mediocre. Dar personalitatea care poate marca societatea si istoria tarii lui nu este providentiala numai prin calitatile ei profesionale, ci si prin doua alte ingrediente sine qua non: o "viziune" (ceea ce nu are nimic de a face cu programul administrativ de guvernare) si "altruismul responsabil" care trebuie sa exceada interesele de partid, de grup sau personale. Iscusinta fara orizont, fara ideal, ramane un exercitiu sterp de "masaj al eului", care poate crea scoala de smecherie politica, dar nu va da bunastare si demnitate, adica stabilitate si libertate, natiunii.
Uniunea Europeana s-a deplasat semnificativ din punct de vedere conceptual, principial, de la scopurile pentru care a fost creata. Nu spunem ca aceasta a devenit cu totul altceva, dar vremurile pe care le traim au adus provocari pe care eurocratii le gestioneaza tot mai dificil. Europa abia se mai vede dintre hartii . Este legitim ca unii sa intrebe - se va integra Romania la 1 ianuarie 2007 ? - dar credem ca important este sa ne gandim cum putem sa fructificam mai bine aceasta integrare si cum europenizam o populatie de 22 de milioane de oameni. Este dovedit de cifre ca din punct de vedere economic cooperarea intre statele UE este un succes, dar lipsa liderilor care sa faca Europa inteleasa pentru 400 de milioane de oameni duce Uniunea intr-o criza exprimata in acest an, ca exemplu, de votul din Franta si Olanda in legatura cu Constitutia europeana. Respingera Constitutiei europene a fost poate cel mai relevant gest cetatenesc impotriva liderilor care se impiedica in explicatii sau nu le dau deloc.
Romania trebuie sa constientizeze ca intra intr-un spatiu deschis european, unde incidentele din suburbiile Parisului nu sunt doar problema Frantei, expresia a unor politici sociale defectuase, a diferentelor religioase sau terorism urban. Pentru ca sperantele noastre europene sunt similare cu cele ale tinerilor francezi din suburbii, ale caror actiuni violente au dezavuat noi probleme ale democratiei, nefiind doar rezultatul unor vise spulberate sau al frustrarilor acumulate. Cetatenii francezi care populeaza suburbiile sunt veniti din toate colturile lumii, de cateva generatii, in cautarea unei vieti mai bune decat acasa, un fel de "sequel" - urmare al visului american al devenirii sociale. Aici regasim si punctul esential al problemei democratice - iluzia egalitatii de sanse, iluzia puterii individuale pe care democratia ne-o serveste de cateva decenii incoace (one person, one vote). Tinerii care dau foc Parisului si Europei suburbiilor au acumulat o multime de frustrari inmagazinate in familiile lor, generatie dupa generatie, frustrari care au izbucnit prin actele lor de vandalism la adresa blocajelor pe care le intampina in devenirea sociala, in implinirea visului lor.
In plus, suburbiile franceze si europene au idoli din ghetoul American - cei care au reusit - fiind de doua ori minoritari - imigranti, si de alta rasa. Acestia sunt staruri din lumea sportului, a filmului si a muzicii, supape de refulare pentru comunitatea ghetoului. Tinerii francezi isi privesc la televizor idolii, casele si masinile de milioane de dolari, si se vad inselati zi de zi de realitatea care arata cu totul altfel. Democratia ii inseala ca pot deveni orice isi doresc, pot ocupa orice pozitie, chiar si cea de sef al statului. Fata morgana a democratiei si-a pierdut din stralucire .
In diferite locuri pe glob, se incearca de doua sute de ani incoace, aplicarea unei retete democratice, ca si cum, cu fiecare spatiu nou cucerit de democratie, se redescopera Lumea Noua. Trebuie sa consideram insa ca fiecare spatiu geopolitic are trasaturile sale specifice si particularitati care fac diferenta de la "modelul democratic" pe incearca sa-l aplice misionarii lumii libere. Particularitatile locului trebuiesc intelese, asumate si digerate, inainte de aplicarea oricaror retete. Romania a produs o astfel de particularitate, existenta si buna functionare a Biroului Reprezentatului Special care indeplineste o misiune cu profil regal intr-o republica poate fi numita "amendarea democratiei cu calitate din regalitate".
In afara participarii institutionalizate si teoretizate in diferite combinatii geostrategice internationale, Romania va trebui sa mizeze in mileniul al treilea, credem noi, si pe aportul unor personalitati autohtone si pe cel al unor simboluri care ne leaga organic de lumea civilizata, in afara legaturilor circumstantiale si a calculelor geopolitice.
Studentii si masteranzii din scolile de stiinte politicie romanesti se intalnesc adesea la cursuri si seminarii cu intrebari de genul - cine ia deciziile de politica externa a Romaniei? Cat de importante sunt institutiile statului si cat anume decid ele in numele tarii noastre? Cat de mult conteaza contextul international? Dar poate cea mai incitanta si dificila tema pe care o poti aborda acum este cea legata de definirea interesului national romanesc, identificarea componentelor care ne vor mentine coerenta identitara intr-o constructie supranationala precum Uniune Europeana.
Romania are nevoie de bunastare pentru cetatenii ei, si data de 1 ianuarie 2007 nu reprezinta decat un termen tehnic in drumul nostru european. Fortele politice si sociale relevante din tara trebuie sa propuna un proiect de dezvoltare a Romaniei pentru 20-30 de ani de azi inainte, nu doar sa isi faca temele de la un termen la altul. Un notoriu personaj politic autohton afirma de curand ca alternanta la guvernare este una dintre metehnele democratiei. Desi taxate aspru, cuvintele lui ascundeau sub pojghita de frustrare un mare adevar - fortele politice romanesti ar trebui sa urmareasca proiectele majore ale acestei natii, privind peste limitele mandatelor, pastrand si in cazul in care alternanta la putere se produce, luciditatea de a urma firul rosu al dezvoltarii asteptate de fiecare cetatean roman si european. Familia Regala, alaturi de alte cateva institutii de esenta nedemocratica - Armata, Biserica, Academia, are avantajul ca poate asuma global acest tip de proiecte, pana la implinirea lor, nefiind stanjenita de ciclurile electorale si putand fi permanent in slujba poporului roman.
